sau nu. priviti aici un text de mare angajament. n-am inteles nimic – alambicat, superior, fad. despre ce naiba vorbea? pe cuvant daca m-am prins. am intrebat si pe altii (eu band ceva bere aseara si neavand incredere in evolutia celulelor cenusii). nop, nimeni nu stie care e problema si in nici un caz nu are chef sa il citeasca de doua ori poate se prinde.

primul paragraf:

“Că tot ne aflăm în treabă cu poreclita patologie a webbului şi literatura pe suport electronic, pe un respectabil portal de profil se face praf şi pulbere „omul nou”, gugălit literar din te miri ce imposibile clone comuniste depersonalizate. În primul rînd că „omul nou” din kolhozul comunist, al tuturor şi al nimănui cum a fost, nu are termen de comparaţie cu presupusa adicţie internaută anonimo-celebrabilă. Una a fost o ambiţie stupidă de partid şi de stat cu rezultate tragico-hilare şi cealaltă una în care se forţează asemănări şi bau-bauri inexistente. Parcă îi şi văd pe monştrii sacrii ai literaturii, hîrşîiţi în bunătate de rele, ascunşi sub pat de teama apocalipsei virtuale, devoraţi de balaurul cu trei capete în formă de W…“

dar probabil autorul s-o fi pupat apoi in oghinda de cat de maret de inteligent este el.

si eu zic la fel, daca asta e cultura atunci merita sa moara.

tabu.ro se lanseaza cu un roman facut in colaborare cu cititorii. primul de acest gen, spun ei in comunicatul tipic romanesc, adica nesimtit. kudika nici nu conteaza, chit ca a facut exact ceva de acest gen anul trecut. dezastros, dar a facut.

si tema e de mare angajament, ceea ce denota curaj, nu gluma, sa iti consideri cititoarele atat de proaste.

În lectura de fața, eroina noastră, talentată jurnalistă de lifestyle la revista Buzz Magazin, și asistenta exigentei Ella Simone, ne surprinde, trecând printr-un moment crucial al carierei, în care zilele lungi de la birou sunt mult prea demanding pentru ca ea să mai continue sub acoperișul colosului trust, Concept Media.
Imprevizibilul se întampla atunci când, agitată că ar trebui să se prezinte pe ultima sută de metri la un eveniment monden de extremă importanță, provoacă un jenant incident in fața liftului companiei, fapt ce introduce in scenă prezența unui bărbat misterios ce se oferă s-o ajute. Aici se rupe firul epic.

haha, si pentru asta au avut nevoie de un editor specializat, dupa cum se exprima ei.

cine are curaj sa fie mai stupid de atat?

iar daca asta se intampla inainte sa fi reusit sa strangem suficiente resurse pentru o dezvoltare mai de doamne ajuta a produselor online ma intreb cam ce o mai fi de facut.

desigur, de aici nu iese decat o ciorba calduta asemanatoare tuturor celorlalte cuvinte care ne suna in urechi zi de zi.

particularul il dam la o parte ca fiind nimic deosebit, numai o instanta ce odata ce a aparut pahhhh, a si disparut in neant lasand in urma cel mult o urma de fum. cum e de exemplu acest text care incearca sa raspunda la orice intrebare ti-ai pune vreodata despre online si reuseste sa sfarseasca prin a spune nimic.

da, adica sa te faca plicticos, sa te faca sa ridici din umeri si sa incrunti sprancenele, sa insotesti totul de un yeah, right!

sa dam si un exemplu, ca sa fie lucrurile clare. zic ca mai fac una alta, mai fac un site, mai o greseala de scriere, mai am cine stie ce ganduri deosebit de importante. dar nu spun ca am uitat the fucking percentage pe care am batut palma la inceput de business. a, si da, desigur, nu am semnat nimic , being a girl and all.

am sa fac deci un exercitiu, sa vedem daca ma tine incercarea de sinceritate. just another wordpress blog, desigur. care va fi dezvaluit la un moment ulterior.

alexandra, scuza-ma ca nu am fost la ziua ta si am stat acasa sa iti citesc cadoul . ti-l mai iau odata sa il povestim pe indelete.

am murit de ras cand am citit asta, e plin de perle. mai rar atata inocenta.

am fost pusa in situatia de a da si eu astfel de raspunsuri si am refuzat batalia. problema a fost pusa la modul atat de tendentios incat probabil nu ar fi urmat decat sa atac si eu pozitionarea sa. hibe se gasesc, nu e problema. dar cearta in public nu ma inspira in mod deosebit.

iar parerea mea despre pozitionare am mai spus-o, sa imi sara in cap toti cititorii de carti de marketing.

cu executia insa stau mai prost, pentru ca ma opresc undeva in zona de caldicel. imi dau seama cand se intampla sa fie cate unii care pun in practica aceleasi idei ca si mine, dar o fac mult mai convingator (prea convingator chiar, brrr). de vina trebuie sa fie capacitatea inutila pe care o am de a demonstra cu aceeasi forta si o afirmatie, si contrariul ei. ironic, descartes trebuie sa fi fost unul dintre cei mai irationali si obsedati oameni.

imi doresc sa fie cineva in spate sa imi dea un sut sa mai fac cei vreo cativa metri care ar fi necesari.

dap, inca am ramas cu acea mentalitate comunista care spune ca importanta este diploma si nu ideea. daca am o patalama nu pot spune o prostie? si tu nu poti judeca cu propriul cap, trebuie neaparat sa stii de la inceput daca sa ma crezi sau nu?

si da, pot sa critic fara nici o diploma care sa imi dea dreptul. pot sa critic fara sa fi scris tratate, sau fara ca sa fie vorba de domeniul meu de activitate. si nu tin sa spun ca pasrerea mea e singura valabila, una care le exclude din start pe celelalte.

ceea ce nu o face cu nimic mai putin valoroasa, mai ales daca ceea ce critic are un interes oarecare ca eu sa fiu multumita. critic, fac misto de politicieni (si o fac chiar daca imi dau seama ca eu nu as putea face vreodata munca lor. cum de imi permit oare?).

de cand cu blogurile grija pentru forma este mult mai mica. si ce se pierde in directia implinirii unor asteptari clare se castiga in vivacitate. nefiind atat de standard textul pare sa respire, sa aiba o viata strans legata de cea a celui care l-a compus. citesti printre randuri ca era grabit sau lipsit de inspiratie sau neinteresat sau de-a dreptul obsedat. si asta te face curios si cumva mai intelegator.

ingrijirea / standardizarea poate strica. dar pana unde sa mergi cu inspiratia de moment in redactarea unui text?